Doua din lucrurile care mi-au patruns in suflet ( si nu sunt multe cele care au reusit aceasta performanta)

http://www.youtube.com/watch?v=K5U9ElH1SKo

Ca "fiecare om e legat de origini" stiam. Ca acest lucru il resimtim fiecare dintre noi, mai devreme ori mai tarziu, mai accentuat sau mai superficial, abia acum am aflat.
Link-ul de mai sus contine o melodie de pe ultimul album Haggard, prezentand secvente din dejea foarte cuoscutul film: The Lord of The Rings. Sunt convinsa ca multi au o surpriza placuta urmarind clipul, care se regaseste si in aceasta postare. La fel de convinsa sunt ca exista si un numar notabil de oameni carora acest gen de muzica, respectiv de film, nu le spune absoult nimic.
Pentru mine, insa, cam pe-aici se regasesc  primii pasi catre alt fel de cinematografie, dupa o perioada lunga de "capodopere", numite "comedii romantice", si catre ceea ce poate fi numit "muzica", ci nu doar  un "zgomot" placut.
Nu pot vorbi despre aceste lucruri decat cu puternice note de subiectivitate. Si asta pentru ca imi expun, aici, nu doar experienta, ci si trairile mele de care ma leaga cele mai puternice sentimente. Astazi revin la origini si, macar pentru o zi, vreau sa renunt la gandirea in alb-negru. Nu vreau sa dau sentinte, sa judec. Nu spun ca muzica e dementiala, iar fimul-o capodopera sau ca LOTR e o pierdere de timp( cam 12 ore, insumat) si ca Haggard e o lalaiala. Retrospectiva este UNICUL lucru caruia ii dau importanta, in acest moment. Nu ma intereseaza daca "fac bine" gandind la asta, daca "e bine" sa scriu asta. Tot ce stiu acum este ca, privind putin catre origini, imi gasesc puterea de a ma autopropulsa. E singura, si poate cea mai buna, modalitate de a vedea de unde am pornit, unde sunt si cat mai am de parcurs.

 P.S. Bonus:http://www.youtube.com/watch?v=kye5q6lgpVY

Stim sa punem o intrebare?

       Fuse şi-asta.... Uite ca fuse şi-ntalnirea dintre Traian Basescu si Barcak Obama.  Cat au stat de vorba? Despre ce au discutat? Are vreo urmare acest fapt? "Castigam" noi, romanii, ceva? Se vor reintalni? Cum? Unde? Cand?
       In timp ce capul meu (si-al atator altora) e asaltat de atatea si-atatea probleme existentiale, urechile mele... aud ceva. "Dar daca-ar fi stat, dom'le, de vorba, neconditionati si nelimitati de timp? Daca ar fi vorbit 1 ora, 2...6? Ce s-ar fi spus?" Ipoteza revine dl. X. Popescu, care se-ntreaba retoric, intr-un interviu live, la un anume post de televiziune.
      O idee buna, zic eu. Asta, pe langa faptul ca este o idee, prin definitie, deci nu un nutret rumegat si indesat cu furca in gura telespectatorilor de catre distinsii, sa ma scuzati, absolventi de nimiculism(jurnalism).

     Initial, m-am gandit sa dezvolt aceasta idee. Sa scriu paragrafe intregi, pe care sa le piperez cu exclamative si afirmative. Acum, pe masura ce acest text "se scrie", zic ca, daca dl. Popescu a afirmat intreband, io, io zic, de ce as face altfel? Asa ca (ma)-ntreb (ATENTIE! "Lucrand" pe ipoteza amintita mai sus- T.B si B.O-fata in fata, > 25minute, bonus: FARA TRANSLATOR) In acest caz, ipotetic desigur,  sa ne gandim ce s-ar fi intamplat. Si...ce s-ar intampla? Iesim din criza? Nu se mai fac concedieri? Cresc lefurile profesorilor? Se desfiinteaza vizele? Se pupa si prind drag, fiecare in parte, de omologul sau? Cum intelege Obama "basinglis"? O intelege? Bun! Atunci...ce intelege un sef de stat-anti intelectuali-de la un intelectual?!?( si nu unul oarecare) Au, domnule, ce sa isi spuna? Ce? Care sunt punctele comune? Politica? Cultura? Strategia militara? Economia? Ce? Unde? Cum? De ce? Cand? Cat voi mai fi tot intrebat pana ce voi fi auzit cazand ACELE intrebari debitate prin diverse tocsouri? Cata liniste va mai fi pana ne va asurzi zgomotul gandirii (intrebarilor gandite) si cat Zgomot va mai fi pana ce va veni, in sfarsit, Linistea?

   

Promisiune indeplinita sau... de prea multa plictiseala.

      Urmatorul continut este destinat exclusiv persoanelor adulte!
 X.Y. m-a rugat să scriu ceva, în lunile libere de vară. Ce-i drept, nu prea l-am ascultat, până acum. Însă, luând o pauză între Baudelaire și Eliade, aștern şi ceva rânduri pentru....posteritate!?
      Vreau să vorbesc (scriu) despre noi (eu, tu, el şi ea), consumatorii de presă scrisă. Deunăzi îmi pică în mână ziarul-tabloid "Libertatea". Bine, recunosc, l-am luat singură de pe masa bunicii (posesoarea abonamentului la ziarul cu pricina). L-am şi citit, dom'le: vreo 3-4 zile, la rând.
     Mă simt informată! Un calcul matematic simplu ar scoate la iveală că 4 zile * ~ 10 min/zi de citit face cam 40 de minute, dom'le. Vorba cuiva - în alea 40 de min. puteam să privesc pe geam sau să mă plimb sau să ascult 10 melodii sau să citesc cam tot atâtea poiezii sau...orice altceva. Dar, NU! Eu am ales ( din interes tâmpesc că, altfel, nu-mi explic) să ma ocup de informaţii pe care nu le accesez zilnic. Pai DA! Ce Dante, ce Schopenhauer, ce Marquez, ce Eliade, ce CTP, ce Adevarul, ce Gândul...importante îs altele.Care "altele" ?Pai ce ziceţi de amorezii nu-ştiu-cărei starletă de filme porno care tre' să stea făr' chilot şi sutien pe prima pagină a ziarului "meu"? Sau de fetele lui X, om politic, găsite vinovate şi disputate pe 2 pag întregi de hârtie reciclata, ptr.că învinuitele (de 4, respectiv 6 ani), aflate la mare, în vacanţă, cu tăticul lor, au îndrăznit să se... ATENŢIE!!!... stropească cu apă! Şi lista poate continua în absolut acelaşi stil al DECLARAŢIILOR-ŞOC, DEZVALUIRILOR-INCENDIARE, subiecte importante, la ordinea zilei, sărate şi piperate cu cât mai multe fese, mameloane şi buze botoxate.
    Ce e cel mai grav este că  toate cele mai sus amintite nu ar exista dacă noi nu am consuma şi cere, zi de zi, astfel de subiecte...
     Când eram de vârsta copilelor, din ziar, îmi plăcea să desenez. Dâra lăsată de creionul cerat echivala unei alte lumi reale, ATUNCI. ACUM, nu mai aştept sa revină Bach în MTV TOP HITS sau Pink Floyd în Billboard sau să fie pagini întregi de ziar umplute de Eminescu, Eliade, I.L.C &comp. ACUM, "desenez". Îmi desenez lumea mea, şi "lumea mea" nu e decât o "altă lume reală".

30ron sau cum sa iei amenda cu biletul compostat

O zi de vara. Un strand. O prietena si mult soare. Inceput promitator pentru ceea ce se vroia o zi realmente relaxanta.:) Mergem noi copacel-copacel catre locul cu pricina, ajungem si ne asezam prosoapele la cativa metri de apa . Niciun bloc prin preajma, masini putine, iar aerul sufocant al orasului devine, pentru cateva ore, doar o amintirie. Dupa discutii de vrute si nevrute, bai in apa, bai de soare, bai cu dusuri, bai cu bai si multa balaceala, ne vine si dorul de casa (asta ptr ca strandul se si inchidea si era cat pe ce sa fim date, de-a dreptul, pe usa, afara). Megem noi impreuna, pana ajungem intr-o statie a multiubitei noastre Regii Autonome de Transport. De acolo, urma sa luam autobuze diferite, lucru care s-a si intamplat( mai bine era altfel!). Si...uitea-ashea, am ajuns sa pozez drept o fata extenuata, cu geanta de plaja( care ducea, sincer, a papornita imensa) pe umar, putin rosita de soare pe fata. Urc in autobuz si, ca de fiecare data, ma indrept catre primul compostor pentru a-mi perfora biletul. Ca un lucru deja banal, repsectivul aparat nu functiona asa cum ar fi trebuit. Pentru ca aveam un singur bilet, am incercat sa mai trag o data de partea mobila a obiectului cu pricina ( actiune cu care deja ma deprinsesem). Imediat dupa, ocup un loc in autobuz, ramanand cu biletul compostat in mana. Nu trece mult, pana ce aud vocea unui salariat al RAT care vrea sa ma legitimeze. "VIn de la strand Nu am act de identitate la mine", ii spun. Controlorul care, in prealabil imi verificase ticket-ul de calatorie, ma priveste lung si ma anunta ca, pe vrute ori nevrute, trebuie sa il insotesc la o sectie de politie. Problema se punea in felul ur
mator: compostorul era setat pentru a perfora 5 cifre, iar eu aveam 9, pe bilet, in opinia stimabilului . Dupa discutii si argumentari logice, daca dumnealui a auzit de asa ceva,  omul regiei autonome imi propune sa ii platesc un bilet de suprataxa, in valoare de 30 RON,  nemaifiind nevoie sa il insotesc la sectie. Nu stiu ce draq m-a detemrniat sa ii dau banii. Poate oamenii care se holbau la mine ca la un infractor, poate speritura cu politia, poate cele 35 de grade de afara care ma faceau sa imi doresc doar sa ajung cat mai repede acasa.  I-am inmanat banii si mi-am continuat drumul pe jos. Trebuia sa merg, ca sa ma calmez si sa ies din starea aia mai mult decat fericita pe care mi-o lasae nenea cu amenda. Nu stiu cat de fericita ma fac acum dorintele pe care mi le puneam atunci: el sa cada, in autobuz, in urma unei frane sau, si mai bine, intr-o gura de canal neacoperita, din oras si multe altele pe care nu le mai amintesc aici. Ideea e ca am povestit intamplarea mai multor cunosuti,carora le-am si aratat biletul buclucas. Dupa cateva priviri mai atente decat ale male, s-a constatat, unanim: biletul avea 10 perforari. 2 serii a cate 5 identice, ca urmare a proastei functionari a compostorului cu pricina. Am ras. Rad si acum, cand imi amintesc cat de natanga am fost si cat de tare m-am pierdut astfel incat am ajuns sa platesc o astfel de amenda pentru simplul fapt ca mergeam, legal, cu un autobuz al RAT. Ei bine, tot ma incearca mania faptului ca eu am fost singura care a primit amenda. adica...de ce nu moare si capra vecinului? De ce o venerabila femie de aprox. 55- 60 de ani, cu biletul necompostat si-a primit doar un avertisment verbal, rugata fiind de a-si composta biletul? Sa mai spun ca, in afara biletului de extraplata, domul controlor nu a consemnat nicaieri acea amenda? Cred ca deja nu mai este nevoie. Restul povestii se potriveste perfaect faptului ca "traim in Romania si asta ne ocupa" toti banii, nervii si "timpul".
P.S. O iert pe doamna. Mi-a dat o multumire sufleteasca: am platit eu, stimabila doamna, amenda, in locul dvs.