30ron sau cum sa iei amenda cu biletul compostat

O zi de vara. Un strand. O prietena si mult soare. Inceput promitator pentru ceea ce se vroia o zi realmente relaxanta.:) Mergem noi copacel-copacel catre locul cu pricina, ajungem si ne asezam prosoapele la cativa metri de apa . Niciun bloc prin preajma, masini putine, iar aerul sufocant al orasului devine, pentru cateva ore, doar o amintirie. Dupa discutii de vrute si nevrute, bai in apa, bai de soare, bai cu dusuri, bai cu bai si multa balaceala, ne vine si dorul de casa (asta ptr ca strandul se si inchidea si era cat pe ce sa fim date, de-a dreptul, pe usa, afara). Megem noi impreuna, pana ajungem intr-o statie a multiubitei noastre Regii Autonome de Transport. De acolo, urma sa luam autobuze diferite, lucru care s-a si intamplat( mai bine era altfel!). Si...uitea-ashea, am ajuns sa pozez drept o fata extenuata, cu geanta de plaja( care ducea, sincer, a papornita imensa) pe umar, putin rosita de soare pe fata. Urc in autobuz si, ca de fiecare data, ma indrept catre primul compostor pentru a-mi perfora biletul. Ca un lucru deja banal, repsectivul aparat nu functiona asa cum ar fi trebuit. Pentru ca aveam un singur bilet, am incercat sa mai trag o data de partea mobila a obiectului cu pricina ( actiune cu care deja ma deprinsesem). Imediat dupa, ocup un loc in autobuz, ramanand cu biletul compostat in mana. Nu trece mult, pana ce aud vocea unui salariat al RAT care vrea sa ma legitimeze. "VIn de la strand Nu am act de identitate la mine", ii spun. Controlorul care, in prealabil imi verificase ticket-ul de calatorie, ma priveste lung si ma anunta ca, pe vrute ori nevrute, trebuie sa il insotesc la o sectie de politie. Problema se punea in felul ur
mator: compostorul era setat pentru a perfora 5 cifre, iar eu aveam 9, pe bilet, in opinia stimabilului . Dupa discutii si argumentari logice, daca dumnealui a auzit de asa ceva,  omul regiei autonome imi propune sa ii platesc un bilet de suprataxa, in valoare de 30 RON,  nemaifiind nevoie sa il insotesc la sectie. Nu stiu ce draq m-a detemrniat sa ii dau banii. Poate oamenii care se holbau la mine ca la un infractor, poate speritura cu politia, poate cele 35 de grade de afara care ma faceau sa imi doresc doar sa ajung cat mai repede acasa.  I-am inmanat banii si mi-am continuat drumul pe jos. Trebuia sa merg, ca sa ma calmez si sa ies din starea aia mai mult decat fericita pe care mi-o lasae nenea cu amenda. Nu stiu cat de fericita ma fac acum dorintele pe care mi le puneam atunci: el sa cada, in autobuz, in urma unei frane sau, si mai bine, intr-o gura de canal neacoperita, din oras si multe altele pe care nu le mai amintesc aici. Ideea e ca am povestit intamplarea mai multor cunosuti,carora le-am si aratat biletul buclucas. Dupa cateva priviri mai atente decat ale male, s-a constatat, unanim: biletul avea 10 perforari. 2 serii a cate 5 identice, ca urmare a proastei functionari a compostorului cu pricina. Am ras. Rad si acum, cand imi amintesc cat de natanga am fost si cat de tare m-am pierdut astfel incat am ajuns sa platesc o astfel de amenda pentru simplul fapt ca mergeam, legal, cu un autobuz al RAT. Ei bine, tot ma incearca mania faptului ca eu am fost singura care a primit amenda. adica...de ce nu moare si capra vecinului? De ce o venerabila femie de aprox. 55- 60 de ani, cu biletul necompostat si-a primit doar un avertisment verbal, rugata fiind de a-si composta biletul? Sa mai spun ca, in afara biletului de extraplata, domul controlor nu a consemnat nicaieri acea amenda? Cred ca deja nu mai este nevoie. Restul povestii se potriveste perfaect faptului ca "traim in Romania si asta ne ocupa" toti banii, nervii si "timpul".
P.S. O iert pe doamna. Mi-a dat o multumire sufleteasca: am platit eu, stimabila doamna, amenda, in locul dvs.