http://www.youtube.com/watch?v=K5U9ElH1SKo
Ca "fiecare om e legat de origini" stiam. Ca acest lucru il resimtim fiecare dintre noi, mai devreme ori mai tarziu, mai accentuat sau mai superficial, abia acum am aflat.
Link-ul de mai sus contine o melodie de pe ultimul album Haggard, prezentand secvente din dejea foarte cuoscutul film: The Lord of The Rings. Sunt convinsa ca multi au o surpriza placuta urmarind clipul, care se regaseste si in aceasta postare. La fel de convinsa sunt ca exista si un numar notabil de oameni carora acest gen de muzica, respectiv de film, nu le spune absoult nimic.
Pentru mine, insa, cam pe-aici se regasesc primii pasi catre alt fel de cinematografie, dupa o perioada lunga de "capodopere", numite "comedii romantice", si catre ceea ce poate fi numit "muzica", ci nu doar un "zgomot" placut.
Nu pot vorbi despre aceste lucruri decat cu puternice note de subiectivitate. Si asta pentru ca imi expun, aici, nu doar experienta, ci si trairile mele de care ma leaga cele mai puternice sentimente. Astazi revin la origini si, macar pentru o zi, vreau sa renunt la gandirea in alb-negru. Nu vreau sa dau sentinte, sa judec. Nu spun ca muzica e dementiala, iar fimul-o capodopera sau ca LOTR e o pierdere de timp( cam 12 ore, insumat) si ca Haggard e o lalaiala. Retrospectiva este UNICUL lucru caruia ii dau importanta, in acest moment. Nu ma intereseaza daca "fac bine" gandind la asta, daca "e bine" sa scriu asta. Tot ce stiu acum este ca, privind putin catre origini, imi gasesc puterea de a ma autopropulsa. E singura, si poate cea mai buna, modalitate de a vedea de unde am pornit, unde sunt si cat mai am de parcurs.
P.S. Bonus:http://www.youtube.com/watch?v=kye5q6lgpVY
22 septembrie 2011
16 septembrie 2011
Stim sa punem o intrebare?
Fuse şi-asta.... Uite ca fuse şi-ntalnirea dintre Traian Basescu si Barcak Obama. Cat au stat de vorba? Despre ce au discutat? Are vreo urmare acest fapt? "Castigam" noi, romanii, ceva? Se vor reintalni? Cum? Unde? Cand?
In timp ce capul meu (si-al atator altora) e asaltat de atatea si-atatea probleme existentiale, urechile mele... aud ceva. "Dar daca-ar fi stat, dom'le, de vorba, neconditionati si nelimitati de timp? Daca ar fi vorbit 1 ora, 2...6? Ce s-ar fi spus?" Ipoteza revine dl. X. Popescu, care se-ntreaba retoric, intr-un interviu live, la un anume post de televiziune.
O idee buna, zic eu. Asta, pe langa faptul ca este o idee, prin definitie, deci nu un nutret rumegat si indesat cu furca in gura telespectatorilor de catre distinsii, sa ma scuzati, absolventi de nimiculism(jurnalism).
Initial, m-am gandit sa dezvolt aceasta idee. Sa scriu paragrafe intregi, pe care sa le piperez cu exclamative si afirmative. Acum, pe masura ce acest text "se scrie", zic ca, daca dl. Popescu a afirmat intreband, io, io zic, de ce as face altfel? Asa ca (ma)-ntreb (ATENTIE! "Lucrand" pe ipoteza amintita mai sus- T.B si B.O-fata in fata, > 25minute, bonus: FARA TRANSLATOR) In acest caz, ipotetic desigur, sa ne gandim ce s-ar fi intamplat. Si...ce s-ar intampla? Iesim din criza? Nu se mai fac concedieri? Cresc lefurile profesorilor? Se desfiinteaza vizele? Se pupa si prind drag, fiecare in parte, de omologul sau? Cum intelege Obama "basinglis"? O intelege? Bun! Atunci...ce intelege un sef de stat-anti intelectuali-de la un intelectual?!?( si nu unul oarecare) Au, domnule, ce sa isi spuna? Ce? Care sunt punctele comune? Politica? Cultura? Strategia militara? Economia? Ce? Unde? Cum? De ce? Cand? Cat voi mai fi tot intrebat pana ce voi fi auzit cazand ACELE intrebari debitate prin diverse tocsouri? Cata liniste va mai fi pana ne va asurzi zgomotul gandirii (intrebarilor gandite) si cat Zgomot va mai fi pana ce va veni, in sfarsit, Linistea?
In timp ce capul meu (si-al atator altora) e asaltat de atatea si-atatea probleme existentiale, urechile mele... aud ceva. "Dar daca-ar fi stat, dom'le, de vorba, neconditionati si nelimitati de timp? Daca ar fi vorbit 1 ora, 2...6? Ce s-ar fi spus?" Ipoteza revine dl. X. Popescu, care se-ntreaba retoric, intr-un interviu live, la un anume post de televiziune.
O idee buna, zic eu. Asta, pe langa faptul ca este o idee, prin definitie, deci nu un nutret rumegat si indesat cu furca in gura telespectatorilor de catre distinsii, sa ma scuzati, absolventi de nimiculism(jurnalism).
Initial, m-am gandit sa dezvolt aceasta idee. Sa scriu paragrafe intregi, pe care sa le piperez cu exclamative si afirmative. Acum, pe masura ce acest text "se scrie", zic ca, daca dl. Popescu a afirmat intreband, io, io zic, de ce as face altfel? Asa ca (ma)-ntreb (ATENTIE! "Lucrand" pe ipoteza amintita mai sus- T.B si B.O-fata in fata, > 25minute, bonus: FARA TRANSLATOR) In acest caz, ipotetic desigur, sa ne gandim ce s-ar fi intamplat. Si...ce s-ar intampla? Iesim din criza? Nu se mai fac concedieri? Cresc lefurile profesorilor? Se desfiinteaza vizele? Se pupa si prind drag, fiecare in parte, de omologul sau? Cum intelege Obama "basinglis"? O intelege? Bun! Atunci...ce intelege un sef de stat-anti intelectuali-de la un intelectual?!?( si nu unul oarecare) Au, domnule, ce sa isi spuna? Ce? Care sunt punctele comune? Politica? Cultura? Strategia militara? Economia? Ce? Unde? Cum? De ce? Cand? Cat voi mai fi tot intrebat pana ce voi fi auzit cazand ACELE intrebari debitate prin diverse tocsouri? Cata liniste va mai fi pana ne va asurzi zgomotul gandirii (intrebarilor gandite) si cat Zgomot va mai fi pana ce va veni, in sfarsit, Linistea?
Etichete:
barack obama,
intalnire,
interviu,
intrebare,
traian basescu
5 septembrie 2011
Promisiune indeplinita sau... de prea multa plictiseala.
Urmatorul continut este destinat exclusiv persoanelor adulte!
X.Y. m-a rugat să scriu ceva, în lunile libere de vară. Ce-i drept, nu prea l-am ascultat, până acum. Însă, luând o pauză între Baudelaire și Eliade, aștern şi ceva rânduri pentru....posteritate!?
Vreau să vorbesc (scriu) despre noi (eu, tu, el şi ea), consumatorii de presă scrisă. Deunăzi îmi pică în mână ziarul-tabloid "Libertatea". Bine, recunosc, l-am luat singură de pe masa bunicii (posesoarea abonamentului la ziarul cu pricina). L-am şi citit, dom'le: vreo 3-4 zile, la rând.
Mă simt informată! Un calcul matematic simplu ar scoate la iveală că 4 zile * ~ 10 min/zi de citit face cam 40 de minute, dom'le. Vorba cuiva - în alea 40 de min. puteam să privesc pe geam sau să mă plimb sau să ascult 10 melodii sau să citesc cam tot atâtea poiezii sau...orice altceva. Dar, NU! Eu am ales ( din interes tâmpesc că, altfel, nu-mi explic) să ma ocup de informaţii pe care nu le accesez zilnic. Pai DA! Ce Dante, ce Schopenhauer, ce Marquez, ce Eliade, ce CTP, ce Adevarul, ce Gândul...importante îs altele.Care "altele" ?Pai ce ziceţi de amorezii nu-ştiu-cărei starletă de filme porno care tre' să stea făr' chilot şi sutien pe prima pagină a ziarului "meu"? Sau de fetele lui X, om politic, găsite vinovate şi disputate pe 2 pag întregi de hârtie reciclata, ptr.că învinuitele (de 4, respectiv 6 ani), aflate la mare, în vacanţă, cu tăticul lor, au îndrăznit să se... ATENŢIE!!!... stropească cu apă! Şi lista poate continua în absolut acelaşi stil al DECLARAŢIILOR-ŞOC, DEZVALUIRILOR-INCENDIARE, subiecte importante, la ordinea zilei, sărate şi piperate cu cât mai multe fese, mameloane şi buze botoxate.
Ce e cel mai grav este că toate cele mai sus amintite nu ar exista dacă noi nu am consuma şi cere, zi de zi, astfel de subiecte...
Când eram de vârsta copilelor, din ziar, îmi plăcea să desenez. Dâra lăsată de creionul cerat echivala unei alte lumi reale, ATUNCI. ACUM, nu mai aştept sa revină Bach în MTV TOP HITS sau Pink Floyd în Billboard sau să fie pagini întregi de ziar umplute de Eminescu, Eliade, I.L.C &comp. ACUM, "desenez". Îmi desenez lumea mea, şi "lumea mea" nu e decât o "altă lume reală".
X.Y. m-a rugat să scriu ceva, în lunile libere de vară. Ce-i drept, nu prea l-am ascultat, până acum. Însă, luând o pauză între Baudelaire și Eliade, aștern şi ceva rânduri pentru....posteritate!?
Vreau să vorbesc (scriu) despre noi (eu, tu, el şi ea), consumatorii de presă scrisă. Deunăzi îmi pică în mână ziarul-tabloid "Libertatea". Bine, recunosc, l-am luat singură de pe masa bunicii (posesoarea abonamentului la ziarul cu pricina). L-am şi citit, dom'le: vreo 3-4 zile, la rând.
Mă simt informată! Un calcul matematic simplu ar scoate la iveală că 4 zile * ~ 10 min/zi de citit face cam 40 de minute, dom'le. Vorba cuiva - în alea 40 de min. puteam să privesc pe geam sau să mă plimb sau să ascult 10 melodii sau să citesc cam tot atâtea poiezii sau...orice altceva. Dar, NU! Eu am ales ( din interes tâmpesc că, altfel, nu-mi explic) să ma ocup de informaţii pe care nu le accesez zilnic. Pai DA! Ce Dante, ce Schopenhauer, ce Marquez, ce Eliade, ce CTP, ce Adevarul, ce Gândul...importante îs altele.Care "altele" ?Pai ce ziceţi de amorezii nu-ştiu-cărei starletă de filme porno care tre' să stea făr' chilot şi sutien pe prima pagină a ziarului "meu"? Sau de fetele lui X, om politic, găsite vinovate şi disputate pe 2 pag întregi de hârtie reciclata, ptr.că învinuitele (de 4, respectiv 6 ani), aflate la mare, în vacanţă, cu tăticul lor, au îndrăznit să se... ATENŢIE!!!... stropească cu apă! Şi lista poate continua în absolut acelaşi stil al DECLARAŢIILOR-ŞOC, DEZVALUIRILOR-INCENDIARE, subiecte importante, la ordinea zilei, sărate şi piperate cu cât mai multe fese, mameloane şi buze botoxate.Ce e cel mai grav este că toate cele mai sus amintite nu ar exista dacă noi nu am consuma şi cere, zi de zi, astfel de subiecte...
Când eram de vârsta copilelor, din ziar, îmi plăcea să desenez. Dâra lăsată de creionul cerat echivala unei alte lumi reale, ATUNCI. ACUM, nu mai aştept sa revină Bach în MTV TOP HITS sau Pink Floyd în Billboard sau să fie pagini întregi de ziar umplute de Eminescu, Eliade, I.L.C &comp. ACUM, "desenez". Îmi desenez lumea mea, şi "lumea mea" nu e decât o "altă lume reală".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
